Botezul focului
Luni, Martie 31st, 2008Ieri aveam pofta de clatite. Am rugat-o pe Nadja sa imi faca.
Artista cum deja o stiti, mi-a spus ca gatitul pentru ea devine o placere doar atunci cand il practica sub forma artistica. Zis si facut. A luat doua oua din frigider, a izbit unul de faianta (pictura abstracta), si unul de tavan (arhitectura stalactitelor) apoi s-a plimbat cu castronul pe langa ele pana s-au scurs in totalitate in el. A luat o portocala, a pilit-o cu pila de unghii deasupra recipientului, a pus un varf de cutit de vanilie, cu tot cu varful de cutit, si-a stors dintr-un san lapte si din celalalt bere, (ies mai pufoase, m-a asigurat), mi-a refuzat zaharul pe motiv ca se vor lipi de tigaie. A aruncat si-o lingurita de bicarbonat. In capul meu, de pofticios (praf in ochi, spune ea). A mixat energic amestecul si-a strigat: Acum, botezul focului!
A incins putin ulei in tigaie, a luat un polonic si-a rasturnat din compozitie cat pentru prima clatita. Dupa un minut, a luat tigaia, a agitat-o cat sa se desprinda clatita si-a aruncat-o peste cap direct in gradina. (Avem gratar in curte). E mai eficient asa, mi-a zambit sagalnic.
A doua clatita a lipit-o de tavan, a treia de gresie, a patra de hota, a cincea de bar, a sasea de scaunul meu, a saptea a agatat-o in cui, a opta in chiuveta si pe a noua mi-a servit-o in farfurie.
- Pofta buna, pisi, mi-a urat. Nu uita sa strangi pe aici dupa ce mananci. S-a rasucit pe calcaie si-a plecat din bucatarie.
Ma tot gandesc unde se mai servesc clatite asa de bune ca ale Nadjei…nulle part.
